Conectorul BNC a fost dezvoltat de Paul Neill de la Bell Labs și de al lui Amphenol, Carl Concelman, de unde a primit numele „Bayonet Neill–Concelman(BNC)”.Este proiectat inițial pentru aplicații militare ca un conector rapid miniatural de frecvență radio.Cu o împerechere rapidă, o impedanță de 75 ohmi și o stabilitate de până la aproximativ 11 GHz, conectorii BNC sunt folosiți în principal pe piața de difuzare și telecomunicații astăzi.